Paradoxul saraciei

Vorbeam zilele trecute cu reprezentantii Directiei de Asistenta Sociala (D.A.S) din cadrul Primariei Barlad despre situatia ajutoarelor de incalzire ce se acorda in orasul nostru. Inainte de iarna ce tocmai a trecut, dosarele a aproximativ 1.500 de familii au fost acceptate pentru a primi aceste subventii. Cu siguranta prea putin pentru un oras in care salariile sunt asa cum sunt, iar nivelul de trai este cu mult sub cel din alte urbe ale tarii.

Am ramas stupefiat insa cand Liliana Platon, sef al D.A.S, Barlad mi-a spus ca aproximativ 220 de milioane de lei vechi, din suma aferenta orasului nostru pentru subventiile de incalzire, nu au fost incasate de unele familii care si-au facut dosare. Situatia e mai mult decat stranie daca stam sa ne gandim ca pe cei care si-au depus aceste dosare cu siguranta nu ii dau banii afara din casa. Ca sa nu mai zicem ca pentru a fi acceptati au fost nevoiti sa indeplineasca niste criterii in ceea ce priveste venitul. Deci cum este posibil sa iti depui dosarul pentru a primi ajutor de incalzire si dupa aia sa nu iti ridici banii? Daca suma care va ramane neachitata ar intra in vistieria Consiliului Local ar fi ceva. Insa nu. Banii se vor intoarce la guvern daca cei care au facut acte pentru ei nu si-i vor ridica.

Nu stiu care ar fi explicatia pentru familiile care nu au mai avut nevoie de banii care li se cuveneau prin subventia de incalzire. Poate au primit o mostenire de la o ruda indepartata si nu s-au mai sinchisit sa stea la coada pentru cateva sute de lei. Poate au castigat la loto. Poate s-au mutat in insulele Fiji si acolo sigur nu au avut nevoie de incalzire. Sau poate doar sunt niste persoane instarite de la noi ale caror dosare au trecut cum trece un fiu de ministru bacalaureatul si care dupa aia s-au lasat pagubasi cand au vazut cu cine trebuie sa stea la rand pentru a-si ridica banii. Pentru ca imi vine greu sa cred ca un om care o duce de pe o zi pe alta uita sa ia niste bani pentru care nici macar nu a muncit.