Suntem ai dracu' de veninoși!

Nu știu alții cum sunt, dar eu când văd cât de proști pot fi unii parcă mi se face pielea ca de găină. Când văd că un bețiv e în stare să înjure și să bată un medic ce încearcă să-l ajute sau că un polițist e făcut cu ou și cu oțet pentru „tupeul” de a fi oprit un individ ce nu a respectat regulile de circulație.

Nu țin parte acestor categorii profesionale, așa cum nu țin nici partea conțopiștilor cu aere de Lady Gaga ce stau prin birourile din primării. Știu că sunt medici care nu se uită la tine până când nu îi dai o ciocolățică, sau că sunt polițiști care mai scapă câte un pumn, fără a fi nevoie, celor cu care intră în contact. Mă întreb, însă, de ce avem tendința de a-i băga în aceeași oală pe toți? Dacă eu mă îmbăt și merg cu curul gol pe holurile primăriei, oare toți ziariștii sunt exhibiționiști?

Nu putem avea pretenția de la un doctor ce de-abia și scuturat praful de pe băncile facultății să rămână în țară când el este nevoit să suporte înjurăturile, sau poate chiar palmele unui troglodit. Așa cum nu putem avea pretenția să scăpăm de găurile de personal din Poliție, dacă noi am fi în stare să-i dăm cu sapa în cap unui „gabor” pentru simplu fapt că vrea să ne legitimeze.

Democrația postdecembristă, înțeleasă anapoda de cei mai mulți dintre noi, se resimte, vrem nu vrem, în modul în care ne comportăm. Nu suntem în stare să respectăm un om pentru ceea ce a realizat. Sau să recunoaștem când cineva e mai bun decât noi. Credem că avem dreptul să facem orice și să spunem ce vrem, fără a fi trași de mânecă de nimeni. Și nu, nu vreau să fac aceeași greșeală și să generalizez, însă un mililitru de venin într-un litru de sânge te omoară vrei nu vrei. Și suntem a dracu' de veninoși!