Epitaful unei natiuni

Sub aceasta piatra zugravita cu scaderea a 25% din salariu bugetarilor, cu 15% a veniturilor pensionarilor si cu alte masuri anticriza, zace poporul roman. Cu riscul de a parea macabru, am sa compar situatia in care ne aflam in momentul de fata cu cea a unui muribund inconjurat de cei dragi cu batistele in mana. Cel mai dureros este ca acestui muribund i se ineaca din ce in ce mai des organele vitale. Care, pana la urma, vor ceda de tot. Sanatatea, Invatamantul, Sistemul bugetar, Ministerul de Interne, toate dau semne de slabiciune din ce in ce mai dese.

Vorbeam ieri cu senatorul Vasile Pintilie si il intrebam cum va gestiona actuala guvernare protestele care va sa vina. Pentru ca sunt sigur ca vor mai fi si altele, poate de o amploare mai mare decat a celor de azi. Raspunsul sau, ca pioner al puterii, a fost unul tras dupa indigoul portocaliu care sta cu secera in mana deasupra atator fluturase de salarii. El a zis ca cel mai important este dialogul intre reprezentantii executivului si cei ai patronatelor si sindicatelor. Acestia din urma ar trebui sa inteleaga ca aceste masuri sunt stringente si daca nu s-ar aplica, economia Romaniei s-ar duce la vale, spune el. Pai nu e deja acolo, oare?

Intr-adevar, sunt anumite valori ale indicatorilor macroeconomici pe care economia noastra trebuie sa-i atinga. Si pentru a face acest lucru reprezentantii puterii trebuie sa apeleze si la masuri nu tocmai populiste (atipice lor de altfel). Insa cum poti sa mai privesti in ochi un batranel cu o pensie de trei milioane si jumatate cand ii mai tai si 15% din venit? Cum mai poti pretinde contopistilor sa-si exercite treaba cum trebuie daca nu le mai dai sase milioane ca pana acum ci doar patru? Si intrebarile ar putea continua. 

Frustrant este ca pentru lucruri inutile se gasesc bani. Pentru achizitionarea unei camere foto de 400 si ceva de milioane care sa-l faca fotogenic pe Basescu se gasesc bani. Pentru o sala de sport de cateva milioane de euro din satul natal a lui Boc se gasesc bani. Si pentru multe alte prostii de genul acesta la fel. Pai romanii, cand ajung la finalul lunii fara leafa, mai manaca si cartofi prajiti. Daca e recesiune de ce nu facem economie de sus in jos, cum zice Realitatea Tv. Sau de ce nu renuntam la capriciul facturilor de zeci  de milioane de  lei pe care le fac parlamentarii luna de luna? De ce trebuie sa redresam economia pe spinarea norodului?

Acestea sunt intrebari la care nu cred ca se incumeta cineva din actuala guvernare sa raspunda.

Cifrele economice nu sunt relevante in hartii. Ci sunt relevante atunci cand sunt transpuse in viata de zi cu zi. O viata de zi cu zi pe care nababii romanii nu mai stiu de mult timp cum arata. Si ceea ce e mai frustrant pentru noi, pulimea, este ca nici nu ii mai intereseaza. Treptat, dar sigur, daca nu va rasari un soare si pe strada noastra se vor separa doua paturi sociale. Cea mica, dar puternica a aristrocratiei si cea mare, dar fara prea multe de spus, a plebei.

Fraude de miliarde la C.A.R.P. Barlad

Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor a fost, in ultimii ani, locul in care s-au dat tunuri de miliarde de lei. Cel mai recent caz este cel a lui Adrian Miron care a adus prejudicii institutiei de numai putin de 1,7 miliarde, fiind un simplu membru.

Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad a primit recent din partea politistilor de la Biroul Investigatii Criminale doua dosare de delapidare si de neglijenta in serviciului ce vizeaza fosti sau actuali functionari ai Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (C.A.R.P). Politistii mai investigheaza cazul lui Adrian Miron, care din postura de simplu membru a reusit sa insele unitatea cu 1,7 miliarde de lei vechi.

In 2008, Anisoara Bejan si Corina Damian au fost luate la ochi de catre oamenii legii pentru infractiuni economice. Prima dintre ele pentru delapidare, iar cea de a doua pentru complicitate. Politistii au cercetat cazul pana in urma cu doua luni cand l-au pasat la Parchet.
 
Cele doua se pare ca au inselat unitatea la care mii de pensionari isi depun si ultimii banuti cu peste un miliard de lei vechi. De altfel. Anisoarei Bejan i s-a pus sechestru pe casa in valoare de 100.000 de lei. Intre timp, probabil pentru a scapa de eventualele repercursiuni ale faptei sale, femeia a plecat in Italia. Cum a reusit ea sa treaca granita fiind protagonista unui caz de delapidare este o enigma.

Nici Corina Damian, complicele sau nu mai lucreaza in momentul de fata la C.A.R.P, insa pornind de la prezumtia de nevinovatia femeia nu a putut fi sanctionata in niciun fel de oamenii legii. Ea a reusit sa isi gaseasca, se pare, un loc caldut de functionar la una din sucursalele BRD din oras. Avand in vedere antecedentele sale putem spune ca lupul a fost pus paznic la oi.

O data cu dosarul celor doua, procurorii barladeni au mai primit un dosar constand in neglijenta in serviciu. Acesta apartine Marianei Rotaru si Zoniei Necula, care culmea, si acum sunt angajate la C.A.R.P.


Tunul cel mare

Cea mai mare fraudare apartine lui Adrian Miron. Acesta este fost ofiter in cadrul Ministerului Apararii Nationale si din postura de simplu membru a reusit sa se aleaga cu 1,7 miliarde de lei vechi. Metoda lui era foarte simpla. Falsifica documente si cerea imprumuturi pe numele unor persoane care se trezeau datoare vandute peste noapte. De altfel asa a fost si prins de catre politistii. Mai multe persoane s-au plans ca le-au venit citatii prin care li se cerea sa plateasca imprumuturi pe care nu le-au facut. Aproape 40 de persoane au fost prejudiciate de catre Miron.


Ce zice conducerea C.A.R.P.

"Eu nu sunt presedinte de foarte mult timp la aceasta institutie. Stiu in mare parte despre cazurile cercetate de catre oamenii legii insa nu stiu exact continutul. Noi am introdus programe de audienta cu consilierii. Procesul acordarii unui imprumut este supravegheat de la intocmirea actelor pana la acordarea banilor", spune Nicolae Mihai, presedintele C.A.R.P. Barlad

Tras in teapa de firma unui ales local

Vasile Gîlea

Barladeanul Vasile Gîlea a lucrat pana acum un an si jumatate la o firmă importantă de constructii din oras la care este actionar si unul dintre edilii urbei. Omul sustine ca pe 3 septembrie 2008 a suferit un accident de muncă, în urma căruia s-a ales cu femurul fracturat.

În astfel de situatii e usor de anticipat ce s-a întâmplat ulterior. Bărbatul nu a mai putut rămâne angajat si a fost nevoit să intre în somaj. Reprezentantii firmei la care bărbatul lucra l-au sfătuit pe nefericitul angajat să nu solicite zile de spitalizare, deoarece după ce va termina somajul îi vor da ceva de muncă. Asa că bărbatul a stat zile bune în spital, însă, la cererea angajatorului, nu a solicitat zile de spitalizare. Decizie pe care avea să o regrete ulterior. Daca ar fi facut-o barbatul putea sa se pensioneze pe caz de boala si firma la care a lucrat ar fi intrat la cheltuieli.

Cele 15 luni în care bărbatul a stat acasă si a luat somaj s-au terminat în luna martie a acestui an si, credul în vorbele angajatorului, s-a dus să ceară ceva de muncă. Numai că, nemaiavand nevoie de un bărbat "cu 18 suruburi în picior", reprezentantii importantei firme bârlădene l-au trimis la plimbare.

Vasile Gîlea are doi copii la Iasi la facultate si dacă va rămâne fără niciun venit spune că va fi nevoit să îi retragă de la studii: "Dacă mă sună copiii si îmi spun să le trimit bani de cămin, ce fac eu atunci. Pâna acum mă mai descurcam, si-asa greu, cu banii din somaj, dar acum dacă nici eu si nici sotia nu avem niciun venit ce o sa facem, o să dăm în cap la oameni? E tare greu! Sper să mi se rezolve problema. Dacă nu, mă duc la Vaslui la Protectia Muncii sau poate chiar mai departe, la Bucuresti", a spus Vasile Gîlea.