Vis de copil

Cu o bucată de mămăligă rece în mână copilul îşi îndreaptă privirea spre tatăl său. În naivitatea sa şi-ar dori ca acesta să nu-şi mai lovească soţia, să nu mai înjure sau să ţipe. Nu are curaj să comenteze, altminteri toate s-ar îndrepta asupra sa. 

Nicoleta e o fată căreia îi place să viseze. Îşi imaginează uneori că se joacă cu păpuşile. Sau că înfulecă o ciocolată, aşa cum vede des în reclamele de la televizor. E o fată cu capul pe umeri, realistă. Ştie că sunt slabe şansele ca Moş Crăciun să-i aducă vreodată o Barbie sau o ciocolată. Se mulţumeşte cu ce are. O bucăţică de mămăligă rece de câte ori vine de la şcoală şi un opaiţ care stă aprins până noaptea târziu pentru a-şi face lecţiile.

A luat contact cu lumea magică a literelor şi spune că şi-ar dori ca atunci când va creşte să se facă doctoriţă. Vrea să inventeze un medicament care să-i facă pe părinţii săi să nu mai bea. Să nu-i mai vadă clătinându-se de câte ori vin seara de la muncă de prin sat. De multe ori, când tatăl său îl invocă pe Dumnezeu în suduielile sale i se pune un nod în gât şi lacrimile-i curg şiroi peste obrajii înfierbântaţi. Ar vrea să aibă puterea de a-l opri. Uneori îşi strânge pumnii minusculi şi ar vrea să-l lovească din toată inima sa de copil candid. Ştie însă că nu ar rezolva nimic cu asta şi că totul s-ar întoarce împotriva sa înzecit. Nu ar fi prima dată când tăticul ei ar lovi-o.

De muncit, munceşte cot la cot cu cei mari. Chiar dacă de abia a împlinit zece ani, părinţii săi îi înlocuiesc des pixul cu sapa din curte. Are grijă şi de animalele din curte cu care, de multe ori, îşi împărtăşeşte frustrările şi secretele. Nu are o prietenă cu care să poată face acest lucru. La şcoală toţi o ignoră şi o fac nespălată. Nu o mai deranjează atât de mult săgeţile verbale ale colegilor săi. Ştie că atunci când va fi mare, la casa ei, toate vorbele grele pe care le-a primit vor fi date uitării.

Îşi imaginează uneori cum ar fi fost dacă s-ar fi născut într-o familie normală. Cu părinţi care s-o iubească şi care să o răsfeţe măcar în zilele de sărbătoare. Îşi pune plapuma pe ochi şi speră ca a două zi să se trezească într-un alt loc. Un loc în care să fie lăsată să înveţe cât doreşte. Un loc în care copii să se joace cu ea, în care sticla de alcool să nu mai fie totemul familiei sale. Se trezeşte subit. Se freacă la ochi şi se uită în jur. Un fum innecăcios iese din soba de lut ce acoperă aproape jumătate din odaia sa. Afară, tatăl său pregăteşte sapa pentru o nouă zi de muncă. Ştie că o să fie o zi grea, aşa că sare din pat şi se duce afară pentru a se spăla pe ochi. Se dezmeticeşte puţin şi îşi aduce aminte de visul pe care l-a avut cu o seară înainte.

 P.S. În judeţul Vaslui sunt sute de copii care sunt obligaţi să muncească de la vârste fragede. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt exploataţi, bătuţi, privaţi de dreptul de a avea o viaţă normală. Statul nu intervine decât în cele mai grave cazuri de genul acesta.