Furt la diateza reflexivă: Muzeul din Bârlad, jefuit de „fantome”

Hoții se pot împărți în mai multe categorii. De buzunare, talhari, delapidatori, don juani etc. Urbea noastră reușește la acest capitol, al cleptomanilor, să fie încă o dată la înălțime. Polițiștii bârlădeni au primit ieri o sesizare de la reprezentanții Muzeului „Vasile Pârvan” cu privire la un furt de aparate de aer condiționat.

Curios e că aceste aparate erau montate înainte de a se „evapora”. Mai bizar e că, de când au început lucrările de modernizare la teatru și la muzeu, tot timpul e cineva acolo. Polițiștii comunitari fac două schimburi, de la patru după-amiază la opt dimineață, iar în restul timpului muncitorii lucrează asiduu (!). Și ca seria de bizarități să continue, dispariția aparatelor de aer condiționat s-a produs pe 8 iunie, potrivit spuselor Mihaelei Ștraub, purtătorul de cuvânt de la IPJ Vaslui, iar sesizarea a fost făcută polițiștilor bârlădeni abia ieri dimineață.

Daca punem cap la cap aceste bizarități apar câteva dileme pe care eu, personal, nu pot să mi le explic.
1. Spuneam că aparatele erau montate. Cum au reușit „hoții” să le desprindă, într-un timp atât de scurt?
2. Se leagă de prima dilemă. Cum au „reușit” paznicii sau muncitorii să nu observe jefuitorii cu aparatele în spate?
3. De ce sesizarea furtului s-a făcut după două zile de la constatarea lui?
Ieri, pe la 13, frământat de aceste întrebări, i-am dat un telefon directorului muzeului, Mircea Mamalaucă. Răspunsul primit în mod repetat, „abonatul Vodafone nu răspunde”, nu mi-a satisfăcut curiozitatea.

P.S. Îmi aduc aminte de un spectacol foarte tare de la Deko Cafe vazut pe net, referitor la diateza reflexiva. Puteți să vedeți mai jos videoclipul și o să înțelegeți de ce, și ce legătură are cu textul.

Jurnalul cârcotașilor de pe bloguri - partea întâi

Mă trezesc în fiecare dimineață foarte odihnit. E normal, când te culci la 12 și faci ochi la 10, n-ar avea cum să fie altfel. La câteva minute după ce m-am dat jos din pat aud o voce ascuțită din bucătărie „Gigele hai că e gata masa!”. Mă așez la masă cu ai mei și urmează discuțiile obișnuite fiecărui început de ziuă. „Te-ai mai uitat în ziar la locuri de muncă?”, zice tata. Vădit deranjat de tupeul bătrânului îi arunc un răspuns ce îi închide gura. Cel puțin până a doua zi. „Da' ce eu stau pe șantier pe căldura asta? Lasă că oi găsi eu ceva bun de muncă până la urmă”. Termin de mâncat, îmi pun un pahar de vin alb, adus de tata de la țară și mă duc în camera mea.

Deschid calculatorul. Îmi aprind o țigară cumpărată la bucată de la buticul din cartier. Messengerul e prima aplicație pe care o deschid. Îmi umplu desktop-ul cu ferestre. Mă plictisesc. Deschid o pagină de Internet. Ajung pe un blog. Citesc trei sferturi de text dintr-un articol. Înțeleg mai puțin de un sfert. Deschid încă o pagină de Internet cu DEX-ul. Caut un cuvânt. Din explicație nu înțeleg nimic. Mă întorc pe blogul omului. Mă duc la secțiunea comentarii. Vărs într-un comentariu ce am mai bun în tărtăcuța mea. Mă strofoc să îmi aduc aminte de o înjurătură pe care am auzit-o la băieții de la bloc într-o seară. După lupte interne dure, neuronii mei reușesc să scoată la iveală cuvintele triviale pe care le căutam. La scriu, dau „Adaugă comentariu” și rânjesc de unul singur, satisfăcut că nu am pierdut timpul degeaba.

E 3 după-amiază de acum. Mă sună un băiețaș să ies în fața blocului. Cică a luat el un bidon de bere și să aduc eu semințele. Îi cer lui mama douăzeci de mii să cumpăr o pungă de semințe. După ce le termin de spart, se face seară. Mă întorc acasă. Mama intră în schimbul trei. Tata încă nu a venit de la muncă. Eu mă duc în camera mea. Îmi deschid calculatorul. Îmi umplu din nou desktop-ul de ferestre de Messenger. Mă plictisesc. Intru să văd ce s-a mai postat pe bloguri...

Pârăște cocalarul de lângă tine. Povestea mașinii de poliție


Și polițiștii mai calcă pe bec câteodată. La cât de mult se încalcă regulile de circulație din orașul nostru nu-i ni-i mare mirarea că un echipaj al oamenilor legii își lasă mașina într-o stație de autobuz. Fie ea și interubana.

Foto și text: Ionuț Benea

Munca-i muncă, somnu-i somn, berea-i bere



Când te toropește căldura, una din cele mai la îndemână metode de a te răcori este să te așezi la umbră. Și când te așezi pe iarba verde de pe lângă șantierul la care muncești, parcă-parcă ai trage și un pui de somn. Imaginea din stânga reflectă seriozitatea cu care sunt făcute lucrările de la Muzecul „Vasile Pârvan” și Teatrul „Victor Ion Popa”. E făcută acum două zile, în timpul programului de lucru al muncitorilor.









Muncește omul cât muncește dar trebuie să mai ia și o pauză de Timișoreana. Pentru că, la urma urmei, ce metodă mai bună de a coborî gradele din termometre știți decât golirea celor din sticle. Mai bei un gât,  îi mai dai unul colegului de șantier, mai arunci un ochi să vezi dacă vine șeful de echipă și treaba merge brici. Lasă cu Uniunea asta Europeană are bani și dacă nu terminăm lucrarea la timp, o să avem de muncă și la anul.

Zbor deasupra unui cuib de curci (2010)

La Gară se ceartă doi. Au luat ajutorul social de la primărie și, ca în fiecare lună, prima țintă a fost birtul. Azi s-au luat de la o țigară. Și-a adus aminte unul dintre ei că partenerul de pahar avea să-i dea o mahoarcă de mai demult. Ceilalți din birt se hlizesc cu un ochi la ei și cu unul la paharul de rom. O zi normală. Vânzătoarea dă manelele de pe Taraf Tv mai tare ca să asurzească cearta și în zece minute apele se liniștesc. A venit un brunet de la o masă alăturată cu o țigară.

La Gura Leului o haită de indivizi stau în fața blocului. Unul dintre ei povestește ce peripeții a mai făcut el cât a stat în Italia. Cu cojile de semințe intre dinți și cu miezul spre stomac, ceilalți dau aprobator din cap la fiecare nouă povestioară a partenerului de discuție. Subit, unul dintre ascultători oprește fluviul de elucubrații al naratorului cu o întrebare ce stârnește râsul prietenilor: „ce e ăla cațo?”.

Piața e și astăzi plină ochi de lume. Hărmălaia se aude până la cei care cerșesc bani în față la Radio Vipp, în numele unor copii bolnavi. Nu se aude însă dacă stai lângă magaoaia cu manele, folosite drept sample pentru compact-discurile scoase la vânzare din zonă. Dacă te uiți în stânga vezi doi costeli cum ies dintr-o crâșmă sprijinidu-și umerii reciproc. În dreapta, un nene încarcă saci de ciment într-o căruță. I-a venit băiatul din Grecia și-i duce materie primă pentru a încărca un beci.

După ce a coborât din autobuz, în stație la Biserica Domnească, primul gând care îi trece prin minte lui Daniel este să facă semnul crucii. Într-o fracțiune de secundă îi apare altă oportunitate. Cea de a se holba după o fată îmbrăcată cu haine realizate din economie. Face asta, se oftică atunci când concitadinul de pe celălalt trotuar îl imită și merge mai departe.

Între spital și Grădină sunt parcate, oblic cu trotuarul, mai multe mașini scumpe. Pe lângă ele sunt așezați, ca piesele de țintar, mai mulți inși. Câte trei. Fiecare grup discută de-ale lor. În general nimicuri, articulate între ptiu-urile create de scuipatul semințelor și șuieratul după pradă. Alarma unei mașini din parcarea oblică pornește. A trecut un biciclist prea aproape de ea. Proprietarul se calmează cu un „morții mă-ti” la adresa biciclistului și lucrurile intră în normal. Se aud din nou cojile de semințe izbindu-se de beton.

Cobor din autobuz și intru în Grădina Publică. Primul gând care îmi vine în minte este că am ajuns în alt oraș. În stânga văd un părinte dojenindu-și cu dragoste copilul pentru ca a fost neascultător. Mai în față câțiva pensionari joacă șah. Toți cei de pe margine ar vrea să le șoptească jucătorilor ideea lor pentru următoarea mutare, dar le e frică de reacția șahiștilor. Uimit de normalitate, merg mai departe și ajung în mijlocul Grădinii. Urechile-mi primesc un semnal ciudat și mă uit în dreapta. Câțiva indivizi stau pe o bancă cu telefonul în mijlocul lor și ascultă Salam. Motivul cojilor de semințe este întâlnit și în cazul lor. Scot telefonul din buzunar, mă uit la ceas, îmi aduc aminte că la 8 i-am promis lui Aurel că ieșim la o bere și mă îndrept spre ieșire. Sunt tot în Bârlad.


Doi hoţi de parfumuri din Bârlad, urmăriţi de radar la Sibiu. VEZI VIDEO

Urmărire ca în filme la Sibiu! Poliţiştii de la rutieră au gonit 30 de kilometri după doi hoţi de parfumuri, care, în încercarea de a scăpa, mergeau cu viteză mare şi făceau depăşiri riscante pe contrasens.


Cei doi tineri de doar 22 de ani din Bârlad au furat de la un vânzător ambulant din localitatea Sebeş mai multe parfumuri şi un telefon mobil. Au plecat în viteză spre Sibiu de teamă să nu fie opriţi de poliţie. Nu au avut însă prea mult noroc pentru că pe drum erau amplasate două radare, astfel poliţiştii au pornit imediat pe urmele lor.

"Urmărirea s-a desfăşurat pe o distanţă de aproximativ 25-30 de kilometri, într-un final autoturismul a fost oprit la intrare în municipiul Sibiu", a declarat inspectorul Bogdan Maxim, şef Biroul Drumuri Naţionale.

Şoferul maşinii a rămas fără permis de conducere pentru încălcarea legislaţiei rutiere. Cei doi tineri au ajuns în arestul de la Sibiu, iar cercetările sunt continuate de poliţiştii din Alba.

Tinerii nu sunt la prima ispravă. În martie, ei au mai fost prinşi când furau dintr-un hipermarket din Sibiu.