Noi suntem cei care l-am împuşcat pe Năstase

Foto: capital.ro

I-am învăţat prost. I-am învăţat cu achitări. Cu pedespe cu suspendare sau cu dosare uitate prin sertare acoperite cu praf. 

Adrian Năstase nu a fost primul nume greu care a ajuns în faţa justiţiei. Pe rolul instanţelor sau al parchetelor se mai află şi alte dosare ale unor persoane înalte la stat. Noutatea în cazul lui Adrian Năstase a fost, însă, pedeaspa privativă de libertate dată de judecători. Coane, la asta chiar nu se aştepta nimeni, cu atât mai puţin el însuşi!

De ce a pus Năstase mâna pe un pistol când poliţiştii au venit să-l ducă la celulă? O întrebare care frământă multă lume în aceste zile, de la cetepişti la băsişti. Răspunsuri au început să curgă de peste tot. Unele dintre ele puerile spre absurde. Exemplu: o cacialma pentru a scăpa de detenţie. O prostie!

Mintea umană e un labirint al cărui capăt nu-l vom atinge niciodată. Uneori te ajută să înventezi mecanisme de furat zeci de milioane de lei pentru a-ţi finanţa campania electorală. Alteori te ajută să scrii lucrări de doctorat. Alteori să le verifici dacă sunt plagiate şi să trimiţi probele la "Nature". Sunt însă anumite situaţii în care rotiţele care pun creierul în mişcare se blochează pur şi simplu. Asta s-a întâmplat şi în cazul fostul premier condamnat la închisoare. Năstase a ajuns, după decizia Curţii Supreme, într-o situaţie limită, fără rezolvarea chiar şi pentru o persoană cu educaţia şi cu gradul său de golănie. Dar nu, mintea lui Năstase nu s-a blocat pentru că fostului premier nu i-ar plăcea costumul în dungi pe care avea (are) să-l poarte în continuarea. Mintea sa, cea a unui fost înalt demnitar, a unui om care făcea legea la începutul anilor '00, a unui şmecheraş obişnuit să se înfrupte din pulpanul public fără a fi tras la răspundere s-a blocat pentru că nu se aştepta ca tocmai el să fie primul nume greu care urma să ajungă la puşcărie. Era clar că la un moment dat trebuia să se spargă buboiul şi să curgă condamnările, însă nu credea că tocmai el, fostul prim-ministrul al României, avea să fie prima moleculă de puroi care să iasă la suprafaţă. Nu se aştepta pentru că i-am învăţat prost. I-am învăţat cu achitări. Cu pedespe cu suspendare sau cu dosare uitate prin sertare acoperite cu praf. Năstase nu este primul şmecher din ţară care merită să înfunde puşcăria. Ca el mai sunt zeci, poate sute. Unii dintre au justiţia la degetul mic şi nu se atinge nimeni de ei. Alţii au trecut deja pe la bara inculpaţilor, însă au plecat de acolo oameni "nevinovaţi". 

Să ne punem pentru o clipă în mintea lui Năstase. Ştiind toate aceste lucruri, o pedeapsă cu executare pare ceva de domeniul fantasticului. Şi totuşi, ea a venit. Că a fost o decizie politică, a fost dată pe probe sau nu. Irelevant! A venit. Şi tu eşti cel care a spart gheaţa. Cum poţi reacţiona când ştii că vei rămâne în opinia publică, pentru totdeauna, primul fost premier condamnat la închisoare? Chiar dacă peste câteva luni urmează să fii eliberat condiţionat. Concepţia generală rămâne, Tu eşti cel pe care justiţia urmează să arunce hoituri penale de acum în colo. Tu eşti piatra de temelie a ceea ce, s-au grăbit unii să spună, va însemna justiţia pe viitor. În aceste condiţii, ce soluţii mai ai decât să pui mâna pe un revolver şi să-ţi tragi un glonţ în creier?

Adevăratul dottore

Foto: Mediafax

"Când eşti doctor în drept, eşti tare. Dottore!", Traian Băsescu, preşedintele României. 

Litri de cerneală au curs în ultimele zile pe tema lucrării de doctorat a premierului Victor Ponta. Un subiect important, ce merită întors pe toate feţele şi care merită să fie rezolvat într-un fel sau altul. Fie că premierul va fi găsit vinovat de plagiat, fie că nu. Un aspect foarte important ce a fost abordat evaziv este modul în care a ajuns în opinia publică acest laitmotiv al presei din ultimele zile.

Cu doar câteva zile înainte ca prestigioasa publicaţie britanică Nature să publice materialul în care Ponta este acuzat de plagiat, preşedintele Băsescu ţinea o conferinţă de presă. Se întâmpla pe 13 iunie, la Cotroceni. Printre punctele de pe ordinea de zi ale preşedintelui a fost inserat şi un comentariu referitor la decizia lui Ponta de a trece ICR-ul din subordinea aparatului prezidenţial în cea a Guvernului. Traian Băsescu şi-a încheiat discursul cu o ironie la adresa lui Ponta: "Când eşti doctor în drept, eşti tare. Dottore!". Fin manipulator, Băsescu a pregătit astfel terenul pentru ceea ce avea să urmeze zilele următoare. Tehnicile manipulative spun că atunci când vrei să inoculezi unui subiect (manipulat) o anumită idee trebuie să o faci folosindu-te de anumite tertipuri. De exemplu, înainte de a spune o propoziţie sau un cuvânt prin care doreşti să manipulezi, faci o pauză în vorbire, accentuezi propoziţia sau cuvântul respectiv printr-o ridicare de ton etc. Un alt tertip este să prezinţi la finalul discursului ideea prin care îţi propui să manipulezi. Aşa a făcut şi Traian Băsescu cu replica de mai sus. Este aceasta o ironie la adresa premierului aşa cum a fost percepută iniţial de ziarişti şi telespectatori? Cu siguranţă, nu! Traian Băsescu a pregătit terenul pentru ceea ce avea să urmeze. Ştia de atunci că scandalul tezei de doctorat a lui Ponta avea să apară la câteva zile. Şi pentru asta trebuia să ridice mingea la fileu. 

Ziaristul de la Nature care a semnat articolul a precizat că a primit sesizarea cu privire la plagiatul lui Ponta într-un plic şi a refuzat să spună cine a fost furnizorul. E normal, orice ziarist este dator să-şi protejeze sursa, fie că e paznic la spital, fost ministru al educaţiei sau preşedinte de ţară. Dacă punem cap la cap piesele de puzzle din acest scandal nu e greu deloc să ne dăm seama că preşedintele Băsescu este cel care a furnizat informaţia. Că a făcut-o personal sau prin intermediar (cel mai probabil) e irelevant. De ce a apelat însă Băsescu la o astfel de metodă, mârşarvă, aş putea spune, când în România există un organism care are drept rol chiar verificarea sesizărilor de acest gen? Dacă preşedintele nu şi-ar fi dorit decât să facă dreptate în acest caz cu siguranţă ar fi apelat la Consiliul Naţional de Etică. O structură din cadrul MECTS, formată din 11 profesori universitari de la mai multe universităţi din ţară. Ei au rolul de a rezolva astfel de plângeri, nu presa.

Pentru Băsescu nu este important, însă, daca Ponta a stat cu un deget pe "copy" şi cu altul pe "paste" atunci când a scris lucrarea de doctorat. Nu-l interesează nici măcar dacă el va fi găsit vinovat de plagiat şi nici măcar dacă eventuala sa fapta va ajunge în vizorul autorităţilor. El şi-a dorit de la început un scandal mediatic în urma căruia Ponta să fie îngenunchiat. Scandal a cărui zămislire a început-o încă de când a scos "dottore" din gură. Ştia foarte bine unde se va ajunge. Ştia că în ochii opiniei publice primează întotdeauna prezumţia de vinovăţie în astfel de situaţii. Tot scandalul legat de plagierea lui Ponta demonstrează încă o dată că avem un preşedinte care este un maestru în arta manipulării. Un adevărat dottore!