Săptămâna aceasta am fost în doliu. Un unchi de al meu a părăsit lumea celor vii. Fiind foarte tânăr, a fost nevoie de intervenţia criminaliştilor care, după ce şi-au făcut meseria pentru care sunt plătiţi, au decis să transporte cadavrul la Morgă.
Am auzit de mai multe ori că autopsierii de la Morgă nu au suflet. Şi nu mă refer aici la tăria de caracter pe care trebuie să o ai când bagi bisturiu în carnea rece. Ci la o lipsă de suflet soră bună cu şpaga şi ilegalitatea. Dar haideţi să transformăm teoria în concret.
După cum spuneam, unchiul meu, săracul, a ajuns la Morgă. Asta se întâmpla sâmbătă seara. În speranţa de a-l lua cât mai repede de acolo, am sunat un autopsier, un anume domn G. I., pentru a-l întreba dacă e posibil ca necropsia să se facă a doua zi, adică duminică. El mi-a zis că „da” şi a venit a doua zi, împreună cu medicul. Nu s-a putut pentru că nişte poliţişti uituci din comuna Vinderei nu au dus actele mortului. Dar asta e redundant în povestea de faţă.
Eu, doi unchi de ai mei şi tatăl meu, aşteptam în faţa uşii. După ce o anumită doamnă doctor V., ne-a spus că nu-şi poate face treaba din cauza amneziei inexplicabile a poliţiştilor de la Vinderei, noi am stat de vorbă cu un blond. Nu i-am reţinut numele, pot spune doar că avea un pierce în sprânceană. Ulterior am aflat că el îmbălsămează morţii pe acolo. Vă redau din discuţie:
Eu – Cam cât ne costă toată afacerea asta?
Blondu’ – E la mica înţelegere, dar nu foarte mult, două milioane, două şi jumătate
Eu – Cu chitanţă?
Blondu’ – A, nu, v-am spus, e la mica înţelegere.
“Hmm”, mi-am zis în mintea mea, ştiind că toată treaba asta este plătită de stat. Suspiciunea a căpătat forme de revoltă când m-am uitat la maşina din stânga mea, un Mitsubishi Pajero, cu iniţiale la numărul de înmatriculare GEL. Primul gând care mi-a venit atunci în minte a fost că aparţine aşa-numitului domn G. I. Însă nu pot afirma asta, pentru că nu ştiu.
Ceea ce ştiu, însă, e că ambulanţierii de la Morga din Bârlad solicită bani de la persoanele îndoliate. Altminteri nu le dau morţii acasă pentru a le face rânduielile creştineşti. Totul se petrece fără chitanţă, ci la “mica înţelegere”.
Recunosc, când am auzit cum stau treburile, am încercat, cu sorţi de izbândă, ca numitul G. I. să afle că sunt ziarist şi că intenţionez să-i fac un flagrant dacă îndrăzneşte să ne ceară vreun leu pentru faptul că şi-a făcut datoria. A aflat acest lucru şi nu a făcut-o.
Asta nu l-a oprit să apeleze la “mica înţelegere” şi să “cureţe” de 100 de lei altă familie care, la fel ca a mea, avea o rudă pe masa de necropsii.
Zvonuri cum că şpăgile sunt în floare la unitatea amintită le ştiam mai demult. La fel cum ştiu că morţii sunt spălaţi de un cerşetor cunoscut sub numele de Azorel, care mai primeşte câte ceva de mâncare şi de băut de la numitul G. I. Cred că nu e nimeni atât de naiv încât să credă că acest cerşetor sau blondul cu pierce cu care am conversat, fac treaba murdară ca angajaţi sub forme legale.
Probabil că vă întrebaţi de ce am nu am dat numele întreg al autopsierului. Răspunsul e simplu. Spre ruşinea mea, în afară de ceea ce am păţit şi auzit de la mai multe persoane, nu am nicio probă cum că aşa ar sta treburile. Chiar dacă pot garanta sută la sută pentru ceea ce am scris mai sus. E lesne de înţeles de ce nu am înregistrat sau pozat, dat fiind situaţia în care mă aflam. Oricum, dacă nu mă credeţi, o să vă convingeţi când, şi acum chiar mă bat peste gură, o să aveţi o rudă la Morgă.
