Epitaful unei natiuni

Sub aceasta piatra zugravita cu scaderea a 25% din salariu bugetarilor, cu 15% a veniturilor pensionarilor si cu alte masuri anticriza, zace poporul roman. Cu riscul de a parea macabru, am sa compar situatia in care ne aflam in momentul de fata cu cea a unui muribund inconjurat de cei dragi cu batistele in mana. Cel mai dureros este ca acestui muribund i se ineaca din ce in ce mai des organele vitale. Care, pana la urma, vor ceda de tot. Sanatatea, Invatamantul, Sistemul bugetar, Ministerul de Interne, toate dau semne de slabiciune din ce in ce mai dese.

Vorbeam ieri cu senatorul Vasile Pintilie si il intrebam cum va gestiona actuala guvernare protestele care va sa vina. Pentru ca sunt sigur ca vor mai fi si altele, poate de o amploare mai mare decat a celor de azi. Raspunsul sau, ca pioner al puterii, a fost unul tras dupa indigoul portocaliu care sta cu secera in mana deasupra atator fluturase de salarii. El a zis ca cel mai important este dialogul intre reprezentantii executivului si cei ai patronatelor si sindicatelor. Acestia din urma ar trebui sa inteleaga ca aceste masuri sunt stringente si daca nu s-ar aplica, economia Romaniei s-ar duce la vale, spune el. Pai nu e deja acolo, oare?

Intr-adevar, sunt anumite valori ale indicatorilor macroeconomici pe care economia noastra trebuie sa-i atinga. Si pentru a face acest lucru reprezentantii puterii trebuie sa apeleze si la masuri nu tocmai populiste (atipice lor de altfel). Insa cum poti sa mai privesti in ochi un batranel cu o pensie de trei milioane si jumatate cand ii mai tai si 15% din venit? Cum mai poti pretinde contopistilor sa-si exercite treaba cum trebuie daca nu le mai dai sase milioane ca pana acum ci doar patru? Si intrebarile ar putea continua. 

Frustrant este ca pentru lucruri inutile se gasesc bani. Pentru achizitionarea unei camere foto de 400 si ceva de milioane care sa-l faca fotogenic pe Basescu se gasesc bani. Pentru o sala de sport de cateva milioane de euro din satul natal a lui Boc se gasesc bani. Si pentru multe alte prostii de genul acesta la fel. Pai romanii, cand ajung la finalul lunii fara leafa, mai manaca si cartofi prajiti. Daca e recesiune de ce nu facem economie de sus in jos, cum zice Realitatea Tv. Sau de ce nu renuntam la capriciul facturilor de zeci  de milioane de  lei pe care le fac parlamentarii luna de luna? De ce trebuie sa redresam economia pe spinarea norodului?

Acestea sunt intrebari la care nu cred ca se incumeta cineva din actuala guvernare sa raspunda.

Cifrele economice nu sunt relevante in hartii. Ci sunt relevante atunci cand sunt transpuse in viata de zi cu zi. O viata de zi cu zi pe care nababii romanii nu mai stiu de mult timp cum arata. Si ceea ce e mai frustrant pentru noi, pulimea, este ca nici nu ii mai intereseaza. Treptat, dar sigur, daca nu va rasari un soare si pe strada noastra se vor separa doua paturi sociale. Cea mica, dar puternica a aristrocratiei si cea mare, dar fara prea multe de spus, a plebei.