Interviu: De vorba cu cel mai vechi director din Barlad

A fi director al unei unitati de invatamant cu siguranta nu e foarte usor. A fi conducatorul aceleeasi scoli timp de 26 de ani deja pare desprins din neveridic. Nu si in cazul lui Marin Bunea, directorul Scolii nr. 10 "George Emil Palade". Ajuns la Barlad dintr-o conjunctura nefavorabila la acel timp, Bunea s-a impus ca profesor si preda la Scoala 10 de la infiintarea acestei unitati de invatamant si pana in prezent.
Originar din comuna Slobozia, judetul Arges, directorul a ajuns la Barlad, dupa cum spuneam mai devreme, printr-o conjunctura nefavorabila. Nu a gasit post de dascal in comuna natala, asa ca a ales Barladul, motivat si de faptul ca sotia sa era de sorginte din acest oras. Pe 1 septembrie 1976 a fost repartizat ca profesor de matematica la Scoala nr. 1. Un an mai tarziu a luat fiinta Scoala 10, la care Bunea avea sa fie transferat ca profesor al aceleeasi materii. A fost director intre 1980 si 1986, dupa care a fost inlocuit. Dupa revolutie a fost renumit in functie.
In interviul ce urmeaza veti putea afla care este secretul longevitatii lui Marin Bunea, cum s-a schimbat scoala de la inceputurile sale ca profesor si pana acum si cum se impaca invatamantul cu politica.

Ionut Benea: Sunteti unul dintre cei mai longevivi directori de scoala din Barlad, care e secretul?
Marin Bunea: Secretul e urmatorul. Eu m-am considerat intotdeauna coleg cu subordonatii mei din scoala. Totul a fost transparent, toate actiunile le-am facut la vedere, de comun acord cu ceilalti, nu am avut niciun fel de secret in legatura cu activitatile pe care le-am facut de-a lungul timpului. De cate ori s-a impus, am stat de vorba cu ei, am luat hotararile impreuna si am recunoscut cand am gresit. Vreau sa fac o paranteza. Eu am fost director pana in 1986 initial, si dupa acea a fost numit altcineva. Dupa revolutie mi s-a cerut din nou sa indeplinesc aceasta functie si n-as mai fi vrut din mai multe motive, insa colegii m-au rugat foarte mult sa revin. Eu le-am spus de la inceput ca daca ma sprijina si ma ajuta o sa preiau din nou functia.

Ionut Benea: Nu ati fost niciodata nevoit sa luati masuri drastice impotriva subalternilor?
Marin Bunea: Nu au fost situatii drastice. Au fost conflicte iminente, care apar in orice scoala. In orice unitate de invatamant, de-a lungul anilor, mai ales cand predai de atat de mult timp este imposibil sa nu apara diferite probleme. Si ca director e la fel. Apar conflicte intre aparatul administrativ si director, intre directori si cadre, sau intre profesori. Atunci, conducatorul de scoala trebuie sa gaseasca modalitati sa le aplaneze.Trebuie sa si asculti. Daca e un conflict intre mine si un cadru didactic, ascult ce spune el. Asculta si el ce am eu de spus. Si dupa aceea punem totul cap la cap si hotaram cine are dreptate. Daca pornesti de la premisa ca esti un simplu coleg cu ei atunci problemele se rezolva foarte simplu. De exemplu, am avut acum multi ani in urma un profesor care cam bea. Multi imi spuneau sa iau masuri, sa-i tai din ore. N-am facut asta. Si la sfarsitul anului, cand clasa a IV-a trebuia sa treaca in clasa a V-a, parintii au venit si au facut o tidula in care spuneau ca nu vor sa dea copiii la Scoala 10 din cauza ca profesorul X bea. Atunci l-am chemat pe dascal si i-am spus: "uite, ce parere ai, parintii acestia nu vor sa isi dea copii la scoala din cauza ta, ce-ai sa faci?" Va dau cuvantul meu de onoare ca nici acum nu mai bea. Deci mult mai mult poti rezolva cu colegii daca discuti de la egal la egal decat daca te crezi superior.

Ionut Benea: Ati intalnit de-a lungul carierei persoane care au incercat sa va puna bete in roate in diferite situatii?
Marin Bunea: Sa fiu sincer, au fost. Chiar colegi de ai mei care si-au dorit aceasta functie. Suntem oameni si e normal sa fie asa. Unii cred ca a fi director este o functie prin care te dai mare. Insa nu isi dau seama cate sacrificii implica acest statut. In primul rand cat timp liber iti mananca. Dupa revolutie plecam la ora 8 dimineata de acasa si ajungeam la orele 21. Lucram in trei schimburi. Eu nu am avut niciodata director adjunct. Nu mi s-a dat, nu stiu de ce. Deci va dati seama cat de greu imi era. Mie aceasta functie mi-a adus, e adevarat, si satisfactii, dar mi-a adus si multe necazuri. De exemplu acum sunt dependent de niste medicamente pentru ca m-am imbolnavit. Fiind si o fire mai iute, am vrut sa fac multe si iata ca acum resimt acest lucru.

Ionut Benea: Care este diferenta dintre functia de director de acum 20 de ani si cea din zilele noastre? Ce s-a schimbat?
Marin Bunea: Din punct de vedere administrativ e mai greu acum. Eu ma asteptam ca dupa revolutie scoala sa se debaraseze de politica. Nici vorba de asa ceva. In continuare politicul este cel care dicteaza ce sa faci si ce nu, degeaba spunem noi de descentralizare. Inainte, ce-i drept, erai numit tot politic. Insa erau mai multi bani, primeai mai mult ajutor. Te duceai la primarie, la prim-secretar sau la primar, ii spuneai de ce ai nevoie si te ajuta. Acum tu trebuie sa te gospodaresti, tu trebuie sa strangi banul. Trebuie sa gasesti modalitati prin care sa faci acest lucru. A fi director este o catastrofa in ziua de astazi. Inainte te punea primaria director, ei te ajutau iti dadeau bani cand aveai nevoie.

Ionut Benea: relatia profesor-elev s-a schimbat?
Marin Bunea: Da

Ionut Benea: In bine sau in rau?
Marin Bunea: Din nou vreau sa fie sincer. Ma asteptam sa fie mai bine. Noi din democratie am luat ceea ce nu trebuia. Pe timpul lui Ceausescu elevii primeau mai multa educatie in familie. Acum, cel putin la scoala mea, sunt foarte multi elevi ai caror parinti lucreaza de dimineata pana seara si nu mai au timp sa isi supravegheze copiii. Vin acasa seara, intreaba copilul daca a invatat si doar atat. Nu e de ajuns. Cei mai multi barladeni lucreaza la particular si unii lucreaza si sambata si duminica. Imaginati-va cand mai au timp acesti parinti sa isi educe copiii. Vin obositi de la serviciu. Mai sunt si unii care mai trag si cate o bere, iar cand vin acasa nu-i mai intereseaza de copii. Noi trebuie sa gasim modalitati, si din acest punct de vedere sunt bucuros ca ai mei colegi au inteles, ca elevii sa plece acasa cu lectia 80% invatata.

Ionut Benea: Pomeneati mai devreme de politica. Cum ati ajuns sa intrati in politica?
Marin Bunea: Sincer, dintr-o intamplare. Dupa '90, noi il aveam deputat pe domnul Bentu (n.a. Dumitru Bentu). El a fost, inainte sa ajunga deputat, director de scoala ca si mine. Si mi-a zis "bai nu vrei sa intri sa faci politica?" Si asa am intrat in Partidul Social Democrat si fac politica la nivelul pe care il pot. Pentru ca, va dati seama, in scoala nici nu se pune problema sa fac politica pentru ca as "zbura". Aici eu sunt pus sa supraveghez invatamantul.

Ionut Benea: Nu v-ati dorit niciodata mai mult? O functie mai inalta?

Marin Bunea: Cand era inspector domnul Carja (n.a. Gheorghe Carja) se infiintase un post de inspector teritorial. Dumnealui a insistat sa ma duc, insa nu am vrut. Pe mine naveta ma omoara si nu as fi putut sa fac fata. Eu am fugit toata viata de naveta. Daca vreau sa castig un ban in plus sunt alte modalitati pentru noi profesorii de matematica.

Ionut Benea: Stiu ca nu sunteti originar din Barlad. Cum ati ajuns intr-un orasel mic din Moldova?

Marin Bunea: Eu sunt de fel dintr-o comuna din apropiere de Pitesti, judetul Arges, si am facut facultatea la Bacau. In timpul facultatii, in ultimul an, m-am casatorit. Sotia este din Barlad, acum e profesoara de matematica la Scoala 9. La repartitii am vrut sa iau un post la mine in comuna. Insa nu am gasit. Era o lege atunci ca daca intrai in post, trebuia sa stai minimum trei ani de zile. Mi-a zis inspectorul general din Arges, sa iau un post oriunde in judet ca dupa aia ma aduce el in comuna. Nu am gasit nicaieri in judet. S-au ivit in Barlad doua posturi, unul la Scoala 9 si unul la Scoala 1. Mi-am zis ca sotia e din Barlad si am decis sa vin aici.

Ionut Benea: Va considerati moldovean?

Marin Bunea: Aproape. Stiti cum e vorba aceea. Prima dragoste nu se uita. Pentru mine Pitestiul este un oras deosebit. Cand intru in el simt ca zbor.

Ionut Benea: Cand ati fost ultima data in comuna natala?

Marin Bunea: De Paste. Nu mai traiesc parintii, dar ma duc ca am fratii acolo. Cand traiau parintii ma duceam de cel putin trei ori pe an. Acum ma duc cam o data pe an.

(In masina, in drumul spre casa)

Ionut Benea: Cat mai aveti pana la pensie?

Marin Bunea: 2 ani

Ionut Benea: Va ganditi sa stati dupa aceea cu jumatate de norma?

Marin Bunea: Nicio zi!