Un august "italian"

August, 2012, Iasi. Populatia Iasului incepe sa creasca nitel fata de celelalte luni ale anului. Nu ca ar fi Gustarul o luna prolifica pentru femeile fertile din judet, ci pentru ca, stim cu totii, in aceasta luna ne intalnim cu cei care incearca sa-si faca un rost in viata pe alte meleaguri ale continentului. Sau ale Globului. Vorbim de iesenii plecati in alte tari la munca si care, in aceste zile, s-au intors in concedii. Pentru ei, in ultimii ani, s-au inventat cuvinte cu duiumul. Unele dintre ele peiorative: "capsunari", "stranieri", "italieni" etc.
De multe ori, poate fara a ne interesa catusi de putin, observam ca "italienii" nostri, nascuti intre colinele Iasilor si nu intre cele ale lui Romulus si Remus, se intorc la mama si la tata cu diferite obiceiuri nu tocmai desprinse din codul bunelor maniere. Unele dintre ele sfideaza parca si codurile scrise din tara.
O generalizare in acest sens e exclusa din capul locului. Avem parinti, frati, iubiti, amanti plecati peste mari si tari, care isi stiu lungul nasului si care cand se intorc acasa nu se dau in petec. Acest reportaj nu este despre ei. Acest reportaj este despre concitadinii nostri care isi lasa transpiratia pe molozurile din Spania si Italia si cand se intorc in tara se comporta diferit. In sensul rau al cuvantului. Pentru ei, trecerea de la clima mediteraneana din Vest la cea temperat continentala de la noi are un impact mai mare decat ar fi normal. Ca si cum Printul Charles ar fi rapit din Palatul Buckingham si cazat pe nepusa masa in Palatul Braunstein.

Aroganta si "ragazza"

Pe la inceputul lui august, intr-o duminica, Podu Ros. O caldura de ti se lipea bitumul de talpa papucilor. Noroc de praful din zona, izvorat, probabil, din santierele din centrul orasului, care mai amortiza parca adeziunea talpii la asfalt. Pe la cinci dupa-amiaza lumea incepea sa iasa din case. Unii cu copiii de manuta, altele cu fustitele fluturand pe langa parcul din apropierea giratoriului din Podu Ros. La un moment dat, in harmalaia de afara isi face aparitia o masina "bella". Decapotabila, de un alb de-ti lua ochii. La volan, un tanar. Sa fi avut vreo 25-28 de ani. Maxim. Tatuaje din dotare si ochelari mari de pe nas, nicio surpriza. La urma urmei ce treaba avem noi ce face omul cu trupul lui. Nici de muzica data, probabil, la maximum, nu mai suntem surprinsi. Ne-am obisnuit si cu asta. Tanarul sofer isi parcheaza mertanul intre o Dacie si un Opel. Spre deosebire de bolidul sau, ambele aveau un numar de inmatriculare ce incepea cu "RO". Cu cheile intr-o mana, cealalta fiind ocupata cu Iphone-ul, protagonistul nostru se indreapta catre un grup de fete singurele. Cel putin in acea zi, in acel loc. Cu un tupeu dus la extrem, ce i-ar face invidiosi poate si pe marii cuceritori ai lumii, tanarul intra in discutie cu fetele din grup. Trei la numar. O blonda cu o fustita poate prea scurta si doua brunete. "Ciao, fetele! Ce faceti, singurele?", spuse soferul de mertan, care a reusit surprinzator de repede sa capteze interesul tinerelor. "Nu vreti sa mergeti la o plimbare cu masina mea. E aia decapotabila parcata acolo", continua vlajganul, indicand spre bolidul cu numere de Italia. Fara a renunta la atitudinea de "macho", smecherasul a intrat mai apoi in discutie cu cele trei "bambine" facandu-si o scurta, dar relevanta prezentare. Ca munceste in Italia, ca se afla in concediu, ca ar vrea sa le scoata la un suc si sa le plimbe cu masina, ca si-ar dori sa aiba cu cine sa mai iasa cat sta in concediu in tara. Italiana cu accent neaos moldovenesc, nelipsita pe tot parcursul discutiei, nu le-a speriat pe fete. In cele din urma una dintre ele este de acord sa-si ofere numarul de telefon. La final, destul de nemultumit, insul scuipa un "ciao, ragazza!" si se face nevazut.
Scene asemanatoare s-au petrecut, luna aceasta, mai ales in zonele centrale ale orasului. Intorsi de la "trabajo" sau "lavoro", tinerii nostri ieseni s-au dat in stamba la tot pasul. "Prazile" alese aveau toate cateva lucruri in comun: forme acoperite partial sau disponibilitatea de a purta un dialog intr-o romana imbibata de barbarisme. 

Nu toti "stranierii" din Iasi s-au intors in localitatea de bastina la volanul unei masini. Unii nici macar nu s-au mai stresat sa inchirieze una, cum obisnuiesc unii inainte de a veni in concediu. Asa se face ca, inevitabil, au fost nevoiti sa apeleze la mijloacele mai pamantesti de transport. Taxiul sau autobuzul.
Aparent, am putea crede ca taximetristii au mancat o paine buna de pe urma lor. Ideea este insa contrazisa de un transportator, care a povestit cu lux de amanunt cum s-au comportat "italienii" cand au intrat in masina sa. "Am multi ani de experienta si recunosc foarte usor cand cineva venit din strainatate intra in masina mea. Prima data ma intreaba daca stiu cat costa euro, dupa care incep sa povesteasca cati bani castiga si cat de bine o duc ei in Occident. Nu lipsesc nici discutiile despre sosele, care sunt comparate intotdeauna cu cele din Vest. La urma, cand le spun cat costa cursa se scotocesc in buzunare iar daca pretul e de opt lei 20, primesc opt lei. Aia 20 de bani ii las tot io", a povestit un taximetristul. 

O alta categorie de "italian" este italianul de autobuz. Usor de deosebit datorita "ambalajului" mai pestrit, "italianul" de autobuz este intotdeauna nemultumit de modul in care conduce soferul, este nemultumit ca pasagerii urca prea greu in autobuz, vorbeste tare la telefon de uneori ai impresia ca se cearta. E redundant a mai fi amintit ca banalul "alo" este inlocuit cu "pronto" sau ca discutiile se termina cu "ciao".

"Capsunarii" dintre rafturi

Fie ca traiesti in Italia sau in Romania, stomacul trebuie alimentat. Supermarketurile sunt locurile in care in luna august am putut zari cei mai multi "stranieri". Cu o atitudine sictirita de preturile practicate la noi, mult mai mari decat in "supermercato-urile" din Cizma, acestia analizeaza cu mare atentie fiecare produs de la raft. De la raionul cu vinuri scumpe pana la cel cu lactate de provenienta straina. Dupa ore de stat si analizat, te astepti ca "italienii" sa plece cu portbagajul plin ochi cu produse. Surpriza e cu atat mai mare cand ii vedem in timp ce "aspeta" la casierie pentru a-si plati bunurile. Baxuri de Burger, Bergenbier sau Albacher (la 2,5 litri), cateva caserole cu mici, mustar, ketchup etc. Platesc in sictir, scormonindu-se in buzunar de cateva "centisime" cand vanzatoarea le spune ca nu au dat destui bani, dupa care isi vad de treaba.
Urmeaza macelul ecologic. Asezati ca sardelele in masini, cu vecinu', matusa, mama, nepotul s.a., acestia merg ulterior la padurile din preajma orasului pentru un gratarel. Nu exista o explicatie logica, dar intotdeauna manelele "italienilor" care merg la gratar se aud mai tare decat muzica altor participanti la distractie. Acolo e locul in care burtile "vad" soarele de acasa si tonul discutiilor atinge un numar record de decibeli. Locul in care, de cele mai multe ori, "italianul" se simte in largul lui. Ce Colosseum, ce La Sagrada Familia sau Camp Nou. Nicaieri nu te simti mai acasa decat la un gratar inconjurat de toti prietenii, carora, evident, le dai de baut. Cu muzica tipand in urechi mai tare decat sefii lor de pe santierele in care lucreaza. Urmarile au fost, de cele mai multe ori, dezastruoase pentru mediul inconjurator. Enspe mii de ani de Italia, Spania sau Anglia nu poate asupri obiceiul nativ de a lasa peturile printre copaci si de a arunca ambalajele la intamplare.

Cat de greu se invata o limba si cat de usor se uita alta

Va mai aduceti aminte de fostul fotbalist Raducioiu si de celebra lui replica "como si dice la voi?". Se intampla in anii '90, cand sportivul s-a intors din Italia in tara natala. Ei, bine, in ultima luna Iasul a fost populat de sute, poate mii, de Florini Raducioiu. Se spune ca limba romana este una dintre cele mai grele din lume de invatat, in timp ce italiana si spaniola, chiar daca sunt surori cu a noastra, ar fi printre cele mai usoare. Argumente in acest sens am putut vedea pe strazile Iasului. Pentru o luna, "fata" a fost "ragazza", "gata" a fost "basta", "asteapta" a fost "aspeta", "salut" a fost "ola" sau "ciao". Si exemplele pot continua. Intorsi cu un bagaj verbal plin de neologisme, "stranierii" ne-au dat, pana la urma, o dovada a atasamentului de locurile natale. E si normal, de accentul neos moldovenesc nu poti scapa nici dupa ani buni petrecuti peste mari si tari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce crezi?