Jurnalul cârcotașilor de pe bloguri - partea întâi

Mă trezesc în fiecare dimineață foarte odihnit. E normal, când te culci la 12 și faci ochi la 10, n-ar avea cum să fie altfel. La câteva minute după ce m-am dat jos din pat aud o voce ascuțită din bucătărie „Gigele hai că e gata masa!”. Mă așez la masă cu ai mei și urmează discuțiile obișnuite fiecărui început de ziuă. „Te-ai mai uitat în ziar la locuri de muncă?”, zice tata. Vădit deranjat de tupeul bătrânului îi arunc un răspuns ce îi închide gura. Cel puțin până a doua zi. „Da' ce eu stau pe șantier pe căldura asta? Lasă că oi găsi eu ceva bun de muncă până la urmă”. Termin de mâncat, îmi pun un pahar de vin alb, adus de tata de la țară și mă duc în camera mea.

Deschid calculatorul. Îmi aprind o țigară cumpărată la bucată de la buticul din cartier. Messengerul e prima aplicație pe care o deschid. Îmi umplu desktop-ul cu ferestre. Mă plictisesc. Deschid o pagină de Internet. Ajung pe un blog. Citesc trei sferturi de text dintr-un articol. Înțeleg mai puțin de un sfert. Deschid încă o pagină de Internet cu DEX-ul. Caut un cuvânt. Din explicație nu înțeleg nimic. Mă întorc pe blogul omului. Mă duc la secțiunea comentarii. Vărs într-un comentariu ce am mai bun în tărtăcuța mea. Mă strofoc să îmi aduc aminte de o înjurătură pe care am auzit-o la băieții de la bloc într-o seară. După lupte interne dure, neuronii mei reușesc să scoată la iveală cuvintele triviale pe care le căutam. La scriu, dau „Adaugă comentariu” și rânjesc de unul singur, satisfăcut că nu am pierdut timpul degeaba.

E 3 după-amiază de acum. Mă sună un băiețaș să ies în fața blocului. Cică a luat el un bidon de bere și să aduc eu semințele. Îi cer lui mama douăzeci de mii să cumpăr o pungă de semințe. După ce le termin de spart, se face seară. Mă întorc acasă. Mama intră în schimbul trei. Tata încă nu a venit de la muncă. Eu mă duc în camera mea. Îmi deschid calculatorul. Îmi umplu din nou desktop-ul de ferestre de Messenger. Mă plictisesc. Intru să văd ce s-a mai postat pe bloguri...

Moartea are culoare verde intermitent

În Bârlad sunt aproape 10.000 de mașini. Atât ale persoanelor fizice cât și juridice. Dovada este traficul din Bărlad care, în ultima perioadă, a devenit din ce în ce mai greu. În tentativa lor de a ajunge mai repede la destinație și mânați de nerăbdare, unii șoferi apelează la tertipuri pentru a păcăli semafoarele și regulile de circulație. De cele mai multe ori aceste manevre ies. Alte ori finalitatea lor este tragică.

Ștefan Mocanu a fost unul dintre ghinioniștii. Lui nu i-a ieșit manevra și a plătit cu viața pentru asta. Povestea accidentului produs de el o cunoaște jumătate de Bârlad probabil. Era pe banda întâi, mergea înainte. Semaforul arăta roșu. Avea verde intermitent la dreapta, a virat în această direcție, s-a întors pe Republicii cu viteză pentru a ajunge înaintea celorlalte mașini, a încercat să depășească, nu a avut loc, a pierdut echilibrul mașinii și s-a oprit într-un stâlp. Cel mai dureros e că a „măturat” și o mamă și un copil de pe trotuar, care se zbat acum între viață și moarte.

Vorbeam mai înainte de tertipuri ale conducătorilor auto. Acel verde intermitent de la intersecția de lângă BCR reprezintă o tentație foarte mare pentru șoferi. Mai ales pentru cei grăbiți. Cazul lui Ștefan nu e singular, numai că, din fericire, de puține ori cei care fac această manevră ajung prin stâlpi. Foarte mulți bârlădeni aflați la volan aleg să facă la dreapta în acel loc pentru a evita culoarea roșie a semaforului. Miza - câteva secunde economisite. Riscul - viața lor și a celor din jur. Merită asumat acest risc oare?