In cadrul unei conferinte de presa ce a avut loc vineri, la sediul organizatie PSD Barlad, domnul Adrian Solomon a tinut sa precizeze ziaristilor prezenti ca nu a ajuns deputat pentru simplu fapt ca si-a atacat colegii de alta culoare politica ci si pentru ca a facut cate ceva pentru orasul nostru atata timp cat a fost viceprimar.
„Am vrut sa organizez conferinta de presa in parculetul din fata organizatiei [...] multe dintre ele [n.a parculetele] sunt desenate de mine cu pixul si creionul si cu pasul la fata locului [...] asta ca sa arat unora ca nu am ajuns in Parlament pentru ca l-am injurat pe Tariceanu. Viceprimarul Solomon nu injura pe nimeni, avea reactii, acide de multe ori la nedreptatile pe care le fac unii”, a zis domnul Solomon
Obisnuit, probabil, cu linguselile unora de prin presa, si nu numai, domnul deputat m-a abordat joi, dupa ce iesisem de la conferinta de presa de la primarie, in stilul caracteristic: „Da’ ne tragem de sireturi?”. L-am intrebat de ce spune asta, iar raspunsul sau a fost unul neasteptat pentru mine: „vorbim in particular”. Neasteptat, pentru ca stim ca fostul viceprimar nu se fereste sa spuna pe fata cand are ceva de spus, a dovedit asta de multe ori. Iar faptul ca erau cativa colegi din presa langa mine nu cred ca reprezenta o problema. In fine!
Precizarea facuta la propria-i conferinta de presa, si pe care ati citit-o mai sus, nu a fost adresata nominal cuiva. Eu am considerat ca a fost adresata mie. Daca nu a fost asa, imi cer scuze domnului deputat pentru completarile de mai jos.
1. Faptul ca lucrez la o televiziune din oras nu inseamna ca ceea ce fac sau ce scriu in timpul meu liber are vreo legatura cu slujba mea. Asa cum nici ceea ce faceti dumneavoastra in timpul liber nu are nicio legatura cu Parlamentul. Fiecare avem o viata de serviciu si una in afara ei. E logic.
2. Termenul blog este folosit in limba romana cu intelesul de jurnal online. Adica cel care scrie in el nu spune neaparat ce parlamentari a criticat in ziua respectiva ci poate, pur si simplu, sa scrie ganduri si idei proprii. Faptul ca blogul meu a ajuns, intr-o mai mica sau mai mare masura public, nu schimba deloc lucrurile. Ramane tot un blog. Sunt parerile mele, bune sau rele. Unii pot fi de acord cu ele, altii nu. Asa e normal.
3. Probabil acum va ganditi ca nu era o coincidenta faptul ca purtam un tricou galben cand m-am intalnit cu dumneavoastra in fata primariei. Credeti-ma e o coincidenta! La fel cum a fost o coincidenta si faptul ca am purtat unul maro la conferinta dumneavoastra. Nu am nimic cu nimeni, nu am scris niciodata ceea ce mi-au spus altii ci doar ceea ce am crezut eu ca merita scris. Cand am gresit am recunoscut asta si o voi face si in continuare cand va fi cazul.
4. Nu e asa ca e mult mai interesant sa mai scrie despre dumneavoastra si un ziarist care nu e precum Boc in relatia cu Basescu? Stiti la ce ma refer nu? Eu daca as fi in postura de deputat m-as plictisi sa se scrie despre mine numai de bine. M-as intreba, "bai da’ eu sunt perfect?" Stiti ca este o vorba, daca nu te inteapa inima niciodata, inseamna ca e ceva in neregula cu ea.
5. As vrea ca acel Ionut Benea, cu care va veti mai intalni la conferintele de presa pe care le veti organiza, sa fie tratat ca un reporter de la o televiziune din oras, care isi face doar datoria. Nu ca Ionut Benea, autorul acelui blog in care sunteti personaj principal acum pentru a doua oara. Pentru cel de-al doilea Ionut Benea, va stau la dispozitie oricand, chiar si in particular daca doriti.
6. Observati ca de fiecare data cand v-am scris numele in text am folosit si apelativul „domnul”. Asta pentru a spulbera orice suspiciune cum ca ne-am trage de sireturi...
